Michael Weikath, Weiki, cum îl alintă apropiaţii sau mai simplu, chitaristul de la Helloween e o legendă vie e fenomenului metal. A început să studieze chitara la 12 ani. Însă numai pentru a agăţa mai uşor fetele. Ani buni mai târziu, a revoluţionat scena metal după ce a pus bazele lui Helloween. S-a impus alături de Helloween pentru că a renăscut din propria cenuşă mai ceva ca pasărea Phoenix. Şi nu a fost deloc uşor, Helloween a gustat din toate: Raiul succesului a devenit mai apoi Iadul suicidului, al deznădejdii sau al conului de umbră. Weiki le-a trăit însă pe toate. La 48 de ani, chitaristul lui Helloween nu are de gând să se oprească aici. După “7 Sinners” urmează un nou album! Şi asta nu e tot! Fanii din România vor avea ocazia să-şi vadă idolii pe 12 august, în cadrul Festivalului ArtMania programat la Sibiu.

Weiki: Până acum am primit un disc de aur pentru vânzări în Cehia. Se pare că “7 Sinners” se vinde ceva mai bine decât “Gambling with the Devil”, ceea ce este un lucru bun. Aşadar, pare să fie un disc de succes faţă de ce s-a întâmplat până acum dar, în fine, cred că este o combinaţie a faptului că am ajuns la o formulă stabilă acum cu Dani şi Sascha, şi a faptului că totul merge bine atâta timp cât avem o atmosferă plăcută în trupă de atâta timp; noi am avut o grămadă de probleme în trecut şi acum, nu văd asta decât ca pe un lucru bun.

RockZone: Că tot vorbim despre « 7 Sinners », unde s-au dus păcătoşii ? (N.R: « Where the Sinners Go“)

Weiki: Ei bine, nu ştiu ce vrei să spui exact ... Piesa este scrisă de Andi şi este despre, nu ştiu cum să mă exprim, acea experienţă aflată între somn şi starea de veghe, despre ce li se întâmplă tututor oamenilor răi de pe această lume, despre ce fac, şi dacă există Rai şi Iad, dar în orice caz nu prea vrei să ştii unde se duc. Oricum, cam asta a fost explicaţia pe care ne-a dat-o Andi. Cumva, fără a ţine cont de versuri şi de mesajul cântecului în sine, el nu vrea să ştie unde merg păcătoşii şi cum e pe acolo şi nici eu nu vreau să ştiu. Mi-e bine aşa, nu ai de unde să ştii dacă realitatea pe care o trăim nu este deja un Iad. Ca un lucru bun, mergi în Rai şi acolo totul e drăguţ şi poţi face orice doreşti. Dar poate că există ceva mai rău decât realitatea, nu ai de unde să stii unde ajung păcătoşii.

RockZone: Ce planuri aveţi pentru vara asta? Veţi reveni în studio pentru un nou material?

Weiki: Adunăm deja material pentru un nou disc pentru că demo-ul pentru acest material va trebui să fie gata până în ianuarie. Aşteptăm concertul din Indonezia, mergem acolo chiar vineri (N.R: 22 iulie). Apoi mai avem câteva festivaluri. Avem un festival în Italia, apoi un concert în Kiev, şi apoi vreo şase spectacole în Rusia, prin septembrie. După aceea, nu vor mai fi apariţii live şi ne vom concentra pe compunerea pieselor. Vom sta împreună şi vom lucra la noul material.

RockZone: Şi veţi cânta şi în România. Concertul de la Sibiu va fi cel de-al treilea pe care îl susţineţi aici…

Weiki: Da, asa este. Nu am programul complet cu mine. Îmi cer scuze, am uitat cu desăvârşire. Doar de asta facem şi interviul ăsta.

RockZone: Ştiu că acum câţiva ani, Sascha a spus că regretă că nu a putut vizita castelul lui Dracula. Mergeţi acolo anul acesta, aveţi suficient timp?

Weiki(râde): Da, poate îmi amintesc de asta când ajungem. Dar nu ştiu. (râde)

RockZone: Ce crezi despre fanii români, ai ceva amintiri de la concertele trecute, s-au realizat nişte legături speciale cu fanii ?

Weiki: Am avut senzaţia că unii dintre fani nu prea ştiau cu ce să ajungă înapoi acasă. Am avut un concert care s-a terminat târziu şi nu ştiau dacă taxiul va veni după ei, sau dacă vor ajunge acasă, în oraş, cu bicla sau chiar pe jos. Sau dacă erau în siguranţă pe drumul de întoarcere. Am simţit puţină nesiguranţă. Şi erau câteva grupuri, poate au mers împreună. I-am apreciat însă pe fanii care au fost acolo, mai ales ca nu era întocmai cald în acea seară. Cred că avem nevoie de o aşezare mai bună a lucrurilor. În fine, cam tot ce ştiu este că în România exista lobby-uri şi grupuri de interese din afară, oameni care au un interes în a face bani într-un fel sau altul şi menţin ţara într-o stare similară poate Columbiei. Nu pot aprecia asta, totuşi. Nu vreau sa supăr pe nimeni, poate aude cineva şi zice ia uite ce comentează şi tâmpitul ăsta...

RockZone: Este totuşi o diferenţă mare între România şi Columbia. Sunt ţări total diferite, nu-ţi face griji în ceea ce priveşte România.

Weiki: Cu siguranţă ne putem aştepta la lucruri mai bune care sunt necesare deoarece am văzut cum merg fabricile şi toate cele. Nu vreau să compar Columbia cu România, spun doar că sunt grupuri care nu au ce căuta în această ţară, nu îi aparţin.

RockZone: Probabil că ai dreptate, poate vom mai sta de vorbă pe această temă curând. Le pregătiţi ceva surprize fanilor din Sibiu?

Weiki: Păi, avem o lista de piese pe care le vom canta, apoi vom vedea cum merge partea de producţie, cum sunt lucrurile din punct de vedere tehnic. Noi suntem încrezători că lucrurile vor fi aşa cum trebuie să fie pentru că tot ce ne dorim este să oferim un concert adecvat. Până la urmă, pentru asta vin fanii. Ei aşteaptă un spectacol care să sune bine şi să arate bine. Dacă există un lucru de care să fim mândri atunci acesta este sunetul foarte bun pe care l-am putut obţine în cele mai multe dintre concertele de până acum dar şi un spectacol de lumini. Avem pe cineva tânăr care se ocupă de jocul de lumini şi face multe lucruri care nu au mai fost văzute în altă parte. Ceea ce face este este de fapt o abordare modernă a ceea ce înseamnă un spectacol de lumini şi cred că pentru mulţi chiar acest lucru va fi unul surprinzător.

RockZone: Helloween este o trupă iubită în România, aşa că mulţi fani vor aprecia prestaţia voastră de pe scenă, nu-mi fac griji pentru asta. Ştim ca în procesul de creaţie al lui “7 Sinners” fiecare dintre membrii trupei a compus câte ceva. Voi aţi mai procedat aşa şi cu « The Dark Ride ». Aţi folosit această strategie pentru a preveni eventualele neînţelegeri din cadrul trupei sau pentru ca fiecare dintre băieţi să simtă ca într-adevăr contribuie la realizarea materialului final?

Weiki: A fost în felul următor : am adunat materiale, şi apoi am ales piesele pe care noi, producătorul şi managementul le-am considerat că sunt cele mai bune. Mai avem piese compuse pentru “7 Sinners” care vor trebui reorchestrate.  Şi asta pentru că am folosit ca frecvenţă de acordare 432 Hz (NR: în loc de 440 cît este frecvenţa clasică după care se acordă instrumentele; frecvenţa 440 Hz corespunde sunetului LA din gama centrală a pianului, sau nota A, aşa cum mai poate fi găsită în alte sisteme de notare), iar pentru urmatorul CD vom reveni la 440 pentru că pe cealaltă variantă ar dura prea mult pentru a sincroniza şi armoniza toate instrumentele. Aşa că revenim la 440. Mie unul îmi place acordajul de 432. Este senzaţional, este foarte bun, natural, însă durează prea mult ca producţie. Aşa că dacă vrem să terminăm la timp toate piesele va trebui să revenim la acordajul de 440. Aşadar, sunt câteva piese rămase de data trecută şi avem de scris câteva piese noi. Nu prea conteaza câte piese are fiecare, e important ca la final să iasă peste zece melodii bune, pentru că la începuturile Helloween nu aveam atâtea piese. Cele mai bune merg pe album. E foarte posibil ca o piesă să fie foarte bună dar să nu se potrivească, uneori renunţăm la piese foarte bune doar ca să avem un CD cu adevarat omogen. Aşa s-a întâmplat şi cu “7 Sinners” şi cu “Gambling with the Devil”, doar că în cazul lui “7 Sinners” am avut ceva mai mult material.

RockZone: Ceea ce este foarte bine...

Weiki: Da, este mai puţină muncă, însă cumva parcă nici nu contează, toată lumea face tot posibilul să aibă nişte materiale atunci când are nevoie de ele. Va mai fi un CD după acesta şi dacă vom avea concerte aşa cum am avut în ultimii ani, nu prea mai ai timp să visezi şi să faci chestii prosteşti. Faci tot posibilul să aduni cât mai mult material când ai timp. E un lucru de care suntem cu toţii conştienţi.Altfel, se acumulează stres din nevoia de a veni cu idei foarte bune într-o perioadă atât de scurtă de timp. Nu e cea mai bună idee să încerci varianta asta.

RockZone: “7 Sinners” are o poveste interesantă. Ştim că, înainte cu o săptămână de lansarea oficială a materialului, el a fost pus pe Myspace ca un cadou pentru fani. De unde v-a venit ideea asta şi ce v-a determinat să procedaţi aşa. Pentru că, în general, trupele underground sunt cele care îşi promovează materialele de această manieră.

Weiki: Da, cred că ideea a aparţinut casei de discuri pentru că au vrut să vadă câte accesări vor fi. Interesul casei de discuri a fost sa vadă cât de interesaţi sunt oamenii, care sunt comentariile şi, mai ales, câţi acceseaza materialul. Nu prea mai poţi face mare lucru împotriva pirateriei muzicale. Este fără folos şi fără speranţă să mai încerci ceva, se întâmplă mult prea des ceea ce este ruşinos. Trebuie să te temi pentru viitorul muzicii în sine. Pentru că trupele tinere se gândesc de ce să mai investească în materiale discografice dacă nimeni nu le mai cumpără, oamenii consideră că muzica ar trebui să fie gratis, însă nu înţeleg câtă muncă stă în spatele unui album şi câţi bani, bunuri şi timp se investesc în realizarea unui CD. Cred că acest aspect nu este luat în serios. Îţi poti da seama dacă urmăreşti discuţiile artiştilor. Trebuie să ai mai multe concerte, să faci asta sau aia, să te promovezi mai bine. Probabil că toate astea nu vor avea un final fericit. Şi, pentru moment, faci asta. Si de asta, casa de discuri a pus materialul pe Myspace, ca să vadă ce se întâmplă. Ei sunt inteligenţi şi ştiu ce au de făcut, dar pe de altă parte ai sentimentul ca nici nu ai ce altceva să faci. A fost un amestec de necesitate şi creativitate pentru o astfel de idee. Au obţinut multe informaţii din asta, informaţii pe care eu nu le cunosc însă.

RockZone: Poate ai auzit si tu. Zilele trecute, Geoof Tate de la Queensryche, a declarat că muzica rock se cam apropie de final. Cum comentezi, pentru că eu unul nu prea cred în afirmaţia lui.

Weiki: Asta s-a mai spus şi înainte. Eu unul sunt puţin îngrijorat că trebuie să ascult astfel de lucruri pe care le spune un om, unul din miliarde de oameni, care se simte plictisit sau are prea mulţi bani sau a luat prea multe droguri. Eu ştiu ce vrea să spună, că muzica rock nu mai este prezentă în clasamente cum era prin anii 70, sau 60 dar atunci muzica rock era precum o forţă călăuzitoare pentru generaţii şi societate, iar acum pare să fie un produs comercial. Dacă o spune în acest context, atunci îl pot înţelege şi pot spune chiar că este corect. Dar altfel luat, la începuturi nu aveam atâţia fani cum avem acum. Asa că, din această perspectivă nu era chiar corect.

RockZone: Nici eu nu sunt de acord cu ce a spus Geoff Tate. Poate că a avut o zi mai proastă când a făcut această afirmaţie.

Weiki: Da, uneori oamenii trăiesc într-o altă zonă şi se pare că şi vremea îi influentează. Şi fazele lunii îţi mai schimbă stările câteodată (râde)

RockZone: Poate va deveni varcolac…

Weiki: Şi apoi spui chestii şi faci şi alte lucruri…

RockZone: Ce ne spune Helloween despre sărbătoarea Halloween. Cum o celebraţi voi?

Weiki: Nu facem mare lucru...

RockZone: Nu vă speriaţi unul pe celălalt?

Weiki: Nu, dar ar fi amuzant. Doar că nu stăm împreună în acelaşi oraş, ne-ar fi greu să ne întâlnim. Dacă am sta în acelaşi oraş am ieşi probabil într-un bar şi am face ceva. De ceva ani încoace lansările noastre au tot fost în preajma acestei zile şi a trebuit să cântăm. Ultima dată am fost în Hard Rock Cafe din Berlin pentru un concert. De obicei aşa se întâmplă. Bine, sunt mici petreceri de Halloween prin Germania, dar de obicei acolo se pune muzica tehno. E drept, cea pe care am avut-o noi a fost chiar simpatică. Au fost mulţi oameni nebuni acolo şi chiar poţi spune că am avut o petrecere. A fost cam primul eveniment de acest fel la care am ajuns. În afara celui din Dallas, care a fost demenţial. Eram acolo, am avut un concert, şi întregul oraş Dallas a luat-o razna de Halloween. Nu mai văzusem asta niciodată. Hard Rock Cafe a fost un pic diferit, dar simţeai că era ceva în aer în ziua aia, erau mulţi oameni nebuni care se agitau pe acolo. Oamenii profită de această ocazie, pentru că este un eveniment în cadrul căruia poţi face toate nebuniile şi oamenii erau pe acolo ca şi cum ar fi fost într-un carnaval. A fost o zi deosebită.

RockZone: Michael, poţi transmite un mesaj ascultătorilor noştri?

Weiki: Da, sigur. Mai întâi, sper că nu v-am plictisit prea tare cu zgomotul de pe aici. Sper că puteţi înţelege motivul din spatele acestuia. Îmi cer scuze, nu am fost nici prea amuzant dar nici prea serios ... Stau aici în camera mea de hotel şi este foarte frig, mi-au îngheţat genunchii ... speram să fie ceva mai însorit. Asa că sper să aveţi parte de o vreme mai bună! Apoi, ascultaţi un post de radio foarte bun, asa că este foarte important să rămâneţi încrezători pentru că oamenii aştia fac multe pentru voi. Şi pentru a avea o comunitate rock şi metal trebuie să facem lucruri ca acesta prin skype sau prin intermediul calculatorului si bla bla bla, aşa că nu mai folosim telefonul. Mişto!