Anathema, Antimatter sau Ion sunt doar câteva dintre proiectele asupra cărora Duncan Patterson şi-a pus amprenta. Cunoscut mai degrabă datorită colaborării cu Anathema (N:R. A fost basistul lor în perioada 1991-1998), Duncan Patterson este în faţa unui nou proiect de suflet- Alternative 4. Primul album, „The Brink”, a fost lansat azi, iar artistul va putea fi urmărit, live, şi la Bucureşti. Concertul va avea loc pe 15 decembrie, în clubul Kulturhaus. Până atunci, fanii pot citi povestea Alternative 4 într-un interviu exclusiv acordat Rockzone.

ROCKZONE: Duncan, mai întâi spune-ne câteva cuvinte despre proiectul tău, Alternative 4. Cum a luat naştere conceptul, care sunt muzicienii cu care colaborezi ?
DUNCAN PATTERSON: Am avut în minte un amestec de linii melodice mai vechi sau mai noi, am încercat să le structurez şi apoi am decis să fac ceva cu ele. Aşa că am făcut demo-urile şi apoi am reuşit să mai aduc doi prieteni. Este vorba despre toboşarul Mauro Frison cu care am mai lucrat în Argentina, şi Mark Kelson, de la The Eternal, cu care am mai colaborat ca şi vocal în trecut. Au fost foarte entuziaşti şi ne-am înţeles foarte bine în studio. Eu unul, chiar îi admir pe tipii ăştia pentru munca lor, mai ales că am un stil aparte de a face muzică şi pun mare preţ pe atmosferă, pe dinamism şi multe alte aspecte. Practic, ei nu erau obişnuiţi să lucreze aşa, trupele lor au alte priorităţi. Mauro, de exemplu, a exersat atât de bine bucăţile muzicale încât le-a înregistrat din prima, un lucru incredibil. Mark a avut viaţă grea cu vocea, linia melodică şi tehnica fiind diferite faţă de ceea ce cântă el de obicei cu trupa lui. Am stat de vorba pe seama conceptului, am identificat împreuna lucrurile despre care eu am scris, a intrat în atmosferă şi cred că a făcut treabă bună. Aşa cum am mai spus, eu am un stil aparte, un stil care, deşi pare minimalist şi uşor de abordat, nu mi se întâmplă foarte des să îi ascult pe cei care îmi cântă piesele şi să o facă bine. Aşa că, până acum, sunt mulţumit cu această formulă.

ROCKZONE: Numele Alternative 4 este foarte cunoscut printre fanii Anathema. De altfel, este numele ultimului album pe care l-ai înregistrat împreună cu băieţii. Se poate spune că acest album te-a inspirat cumva în alegerea numelui pentru proiectul tău? Are o semnificaţie aparte pentru tine ca artist sau ca om?
DUNCAN PATTERSON: Ei bine, mă gândeam la un nume pentru proiectul meu şi acesta a fost primul care mi-a venit în minte. Este puţin ironic pentru că ştiu că va atrage, cumva însă asta chiar îmi place. Am mari bătăi de cap cu fanii Anathema obsesionali care acum nu dau doi bani pe muzica mea. Este fabuloasă însă puterea cu care acest nume, acest brand, rezistă. Şi, cum albumul este despre falsitatea oamenilor sau stupiditate, este perfect. Am primit deja un mare număr de mailuri hilare şi mesaje online în legătură cu asta, şi culmea e că nimeni nu a ascultat încă nimic. Una peste alta, este un titlu foarte bun şi se potriveşte de minune cu ceea ce facem.

ROCKZONE: Aşadar tema principală a primului album, “The Brink”, este reprezentată de falsitatea oamenilor...
DUNCAN PATTERSON: Nu doar asta. E vorba şi despre abuzul de putere, despre oamenii care aleargă după ceva ce cred că ar fi cumva, dar habar nu au de ce o fac. Conceptul proiectului este unul simplu- să facem ceva muzică nouă şi să o lansăm. Poate va încuraja oamenii să gândească, deoarece cam acesta ar fi mesajul pe care încerc să îl transmit. Din când în când îi mai aud pe oameni spunând “prefer să interpretez în stilul meu personal versurile”, lucru care mi se pare de-a dreptul bizar. Care mai este ideea de a scrie despre ceva dacă oamenii nu mai sunt interesaţi despre tema în sine?
ROCKZONE: Care sunt aşteptările tale legate de acest proiect?
DUNCAN: Ei bine, sper ca oamenii cărora le place stilul pe care îl abordez să ştie de existenţa acestui proiect şi să poată asculta materialul. Apoi, să putem merge în turneu şi să continuăm să compunem într-un manieră cât mai corectă, mai sănătoasă. Apoi, mă aştept să fiu în continuare invadat de fanii obsesionali ai celor de la Anathema, care vor fi dezamăgiţi că asta nu este....Anathema. Nu că ar cumpăra vreun CD. Cam la asta se reduce totul. În zilele noastre, şi în perioada pe care o traversăm, e nevoie să munceşti mult pentru a reuşi. Nu am ambiţia de a semna cu o casă de discuri mare, aşa că am mult de lucru, sper totuşi să primesc o mâna de ajutor de la cei cre fac parte din fenomenul muzical.
ROCKZONE: Vei cânta rock alternativ? Te întreb pentru că tu, ca şi artist, experimentezi şi explorezi destul de mult din punct de vedere muzical….
DUNCAN: Depinde ce înţelegi tu prin rock alternativ. Sunt foarte multe teme muzicale bazate pe pian pe acest material, sunete de chitară clasică, dar şi secvenţe ceva mai heavy. Cred că ma reprezintă cu adevărat, iar cei care au ascultat piesele spun că este stilul meu. Nu-mi place să folosesc anumite formule doar de dragul de a o face, ba chiar mă opun majorităţii când vine vorba de asta. Am lucrat, în trecut, cu oameni cărora le-a fost teamă să se îndepărteze de cărările deja bătătorite ale formulelor sigure, şi eu unul nu pot trăi o astfel de teamă, nu mă pot identifica cu ea. Le port un imens respect scriitorilor care pun pe hârtie exact ce simt, şi sunt inovatori fără a ţine cont de ce ar putea spune criticii. De la Fugazzi la Scott Walker, la Roger Waters…aceştia sunt oamenii pe care îi admir cu adevărat.
ROCKZONE: Ai declarat, la un moment dat, că « False Light » este de departe cel mai heavy material pe care l-ai scris în ultimii zece ani, cel puţin ca şi temă. De ce crezi asta ?
DUNCAN: Da, False Light chiar dă lovitura când intră chitarele. Nu am folosit chitare electrice în acest fel de mult timp. E mai simplu ca voi să ascultaţi ca să vedeţi despre ce este vorba decât să vă povestesc eu. A trecut ceva timp de când am înregistrat ultima dată ceva atât de heavy şi agitat într-un format rock.
ROCKZONE: Vei promova acest material şi în România, ai un concert programat pe 15 decembrie…
DUNCAN: Îmi face plăcere să revin la voi, mai ales că oamenii sunt ineteresaţi de ceea ce fac. Îmi place România şi am mulţi prieteni acolo.
ROCKZONE: Ce ne poţi spune despre rock-ul românesc ? Ştii vreo trupă, a reuşit cineva să te impresioneze din punct de vedere muzical ?
DUNCAN: Îmi ştiu prietenii, eu au trupele lor, trupe metal, nu sunt chiar genul meu. Însă pot spune că sunt muzicieni de valoare.
ROCKZONE: Cum ţi se pare scena internaţională?
DUNCAN: Nu pot spune că ascult prea mult rock modern sau muzică metal. Nu prea mă agit după sunete superproduse, decât dacă este vorba de Bon Jovi. Ultimele albume care mi-au stârnit interesul au fost materiale mai degrabă acustice precum « The Swell Season », sau chiar « Zwischenwelt », care este destul de experimental. Ultimul album metal care chiar m-a dat pe spate a fost  “Passage”, al celor de la  Samael, dar asta s-a întâmplat acum mult timp.
ROCKZONE: Încă mai faci echipă cu cei de la Anathema, din când în când. Cum te mai înţelegi cu băieţii? Te gândeşti să lucrezi cu el la un material? Sau poate să le produci un album?
DUNCAN: Mă înţeleg bine cu ei. Am avut divergenţele noastre acum mult timp dar lucrurile au fost date uitării. Am fost înconjuraţi de oameni care au vrut anumite lucruri de la noi şi au creat  numai necazuri şi certuri între noi, aşa că eu am plecat. Oameni de afaceri, oameni care se voiau vedete rock şi tot felul de paraziţi care îşi voiau partea lor de profit. Am scris chiar un cântec despre asta, se cheamă „Still Waters“ în care povestesc tot ce au făcut oamenii ăia. Este un subiect pe care îl mai ating şi în alte piese de pe album. În ce priveşte materialele noi, fiecare îşi vede de treaba lui. Aş produce un album pentru ei dar numai dacă altcineva ar fi angajat să-i dea jos din pat dimineaţa, hehe ! Deşi dacă mă gândesc mai bine, ultima dată s-au mobilizat foarte bine, munca lor m-a impresionat. Mai ales Vinny (N:R. Vincent Cavanagh- solist) care a lucrat aproape fără întrerupere vreo trei zile.
ROCKZONE: Ştiu că, de asemenea, eşti implicat într-un proiect numit simplu, “Ion””. Nu sună deloc rock însă sună foarte bine. Ai ceva planuri legate de acest proiect ? Spune-ne câteva cuvinte despre el…
DUNCAN: Păi, voi mai lansa  încă două albume în cadrul acestui proiect. Aici mă simt cel mai bine, pentru că scoate din mine cea mai strălucitoare latură a mea şi este plin de pozitivism. Am deja un concept pentru următorul album care e bazat pe timpul de odihnă. Precum un pelerin care ia o pauză binemeritată şi reflectă la ultima sa călătorie, în timp ce priveşte cărarea din faţa sa. « Ion » este partea spirituală a lucrurilor, puritatea.
ROCKZONE: Este destul de bizar. Ca şi muzician, acoperi atât rock-ul, cât şi stilul ambiental/acustic. Care te reprezintă mai bine?
DUNCAN: Tot ce compun mă reprezintă pentru că scriu cu sinceritate în toate subiectele pe care le abordez. În ce priveşte stilul sau genul muzical, eu depăşesc graniţe variate cu tot ceea ce fac. Ascult muzică pe o paletă largă de stiluri ce variază de la hip hop, la pop-ul anilor 80 şi punk sau grindcore timpuriu, ajungând până la piese cu specific de Crăciun. Foarte mulţi oameni blocaţi în metal încă mă mai consideră unul de-al lor. Pentru că sunt captivi stilului şi pentru că, dacă am cântat metal acum 15 ani, consideră că sunt acelaşi. E ca şi cum te-ai limita de unul singur din teama de a explora şi de a aprecia muzica în general. Ca şi textier cred că nu este tocmai înţelept să permiţi instrumentaţiei să dicteze, şi asta e diferenţa majoră aici. Pot face cu uşurinţă versuri ambientale tuturor pieselor rock pe care le-am scris.
ROCKZONE: În ce priveşte stilul doom-metal, ai fi tentat să te intorci la el în viitor ?
DUNCAN: Nu pot spune că am scris vreodată ceva ce aş numi chiar doom metal, chiar  dacă iubesc varianta veche a Saint Vitus sau Candlemass. Cele mai vechi chestii din Anathema pe care le-am scris au fost a doua parte a lui « We, The Gods », « A Dying Wish » sau « Nocturnal Emission ». Asta nu este chiar doom metal, din punctul meu de vedere. Am propriul meu stil şi voi continua să abordez noi căi pentru a-mi actualiza cântecele.
ROCKZONE: Ultimele cuvinte îţi aparţin. Le poţi transmite un mesaj fanilor din România şi ascultătorilor Rockzone?
DUNCAN: “Vreau o sticla do vin (Murfatlar). Multumesc! (was that correct?)” Mulţumesc frumos pentru interviu şi pentru interes. Ne vedem curând!- Duncan