- Rockzone se vrea diferit de celelalte posturi radio care pretind că difuzează rock. Care este strategia voastră?
- De multe ori mi-am dorit să ascult la radio melodiile care mi-au bucurat viaţa. De puţine ori s-a întâmplat acest lucru. În rarele ocazii aveam o tresărire: „Doamne, uite că se poate difuza şi Zeppelin”. Vreau să aduc ascultătorului un play-list care să cuprindă piese mai puţin difuzate sau chiar deloc difuzate. Astfel sper să îi bucur pe cei care ştiu şi să le prezint celor care nu au aflat încă, formaţii mai puţin cunoscute, piese mai greu digerabile, formaţii care nu au ieşit din underground. Nici nu îmi închipui că voi acoperi toate cerinţele, nici măcar ale mele, dar dacă nu încerci, este clar ca nu vei reuşi.

- În ce măsură veţi ţine cont, în playlist-uri, de cerinţele sau preferinţele ascultătorilor?
- În mare măsură şi chiar sper să am o interacţiune activă cu ascultătorii. Nu aş vrea să ajug la radio şi să difuzez muzică pentru mine, asta pot face acasă. Proiectul meu e destul de permisiv, dar între anumite limite. Aici e un vers care mi-a marcat existenţa recentă: „limitless within my limitations”. Asa că îşi vor face loc în play-listul nostru şi Zeppelin, şi Can, dar şi Placebo sau Madrugada. Atâta timp cât sunt chitare sau tobe, totul e permis. De ce nu, poate că şi ascultătorii vor propune piese şi formaţii din categoria de mai sus.
- Există un public ţintă din punctul de vedere al vârstei sau putem spune că Rockzone se adresează tuturor segmentelor de vârstă?
- Din păcate consumatorii de rock au început să îmbătrânească, iar cei tineri nu mai au răbdare să facă diferenţa între ‚rockuri’, între muzici. Cred că publicul de peste 25 de ani e cel ţintă. M-aş bucura, însă, teribil ca cei mai tineri să vină alături de noi.
- Sunt foarte mulţi care spun că mass-media, sub toate formele ei, ar trebui să se ocupe de educaţie, de culturalizare. Va încerca Rockzone o apropiere a tinerilor de genul rock, mai ales că e considerat cumva perimat de adolescenţii de azi.
- Categoric. Din fericire pentru noi şi din păcate pentru rock, acest gen muzical e încă neacoperit în presă, sau nu e acoperit aşa cum ar trebui. Rockul e o formă de culturalizare şi mentionez un singur exemplu: cel care ascultă rock, mai devreme sau mai târziu va trece prin blues spre gospel, reggae şi muzica clasică. Nu neapărat în acesta ordine, desigur. Dar rockul îţi lărgeşte aria de interes mai abitir decât orice altă muzică. Mi-e greu să cred că un ascultător de tehno va înţelege foarte repede ce a zis Vivaldi, ca să dau un exemplu considerat ‚comercial’.
- Ai un motto după care te ghidezi?
- „Nu mor caii când vor cainii”.

Emisiune: "Sa fie Rock"
Motto: “Dacă rock nu e, facem”
Emisiune-tonomat cu cele mai bune piese din recoltele de peste ani. Platou de riffuri proaspete, dar şi bucate din cămară. Garnitură de versuri atent selecţionate şi servite la minut. Totul stropit cu rock vechi.