- George, de ce rock si de ce Rockzone?

Rock-ul a fost o chestiune de alegere, afinitati, estetica. Initial, cand eram pusti, m-a atras acel stil dur, non-conformist. In plus, evident, erau acele particularitati ale muzicienilor,  de la plete la hainele de piele, tricouri negre si asa mai departe. Ulterior, am descoperit varietatea si complexitatea muzicii rock,  adeseori cu mesaj social, politic, mereu noua, actuala abordata in sute de feluri, de la hard-rock, la punk, industrial, nu-metal, etc. De ce RockZone ? Pentru ca este singurul post in care nu mi se impun reguli stricte, dictate de formatul comercial, reguli aplicate la alte posturi de radio. Pentru ca e divers, nu se limiteaza la un play-list de 700 de piese si pentru ca oamenii de-aici vin din pasiune. E un pionierat in aceasta nisa radio si imi place sa fac parte din proiect.

- Am deja „Grunge Fever” si mai am  in cap alte proiecte , dar lucrurile se vor aseza in timp. In ciuda unor opinii negative, grunge-ul nu este o limba moarta si incerc sa arat asta saptamanal la RockZone. Ascultatorilor nu le propun nimic ... astept sa ne propuna ei noua cate ceva . Atunci vom intra intr-un dialog real si va fi distractiv.

- Mai este rock-ul la moda?

- Este, dar intr-o forma bizara, de gherila. Cand auzi un hit dance in loop si vezi false vedete invitate la emisiunile TV ramai cu impresia ca doar tu si vreo 10 prieteni mai ascultati muzica rock. Pe buna dreptate, popularitatea muzicii de club este asa de mare ca pare coplesitoare. Insa la concertele mari ramai masca...zeci de mii de oameni ca tine, care blocheaza traficul in zona arenei unde se canta ... nu poti decat sa te intrebi de unde au aparut toti oamenii astia.

- De ce mass-media evita cumva sa promoveze muzica rock si artistii din aceasta sfera?

- Peste tot in lume ambalajul triumfa, muzica facil construita pe calculator are castig de cauza. Oamenii nu au timp sa disece muzica, sa o analizeze. Iau de-a gata cate o piesa cu ritm monoton si refren usor de retinut. Multi nici nu stiu ce asculta, nu le pasa. E distractia de moment, zgomotul din background cand esti in masina si fluieri semi–constient un cantecel. Nu e numai la noi. Fenomenul Justin Bieber este universal. Este un fapt. Spre deosebire de Romania, in alte tari exista insa o comunitate underground, o nisa cu oameni de rock care se stiu, emisiuni la radio si tv, cu audienta mica ce-i drept, dar bine facute si care apar constant. Multe sunt deja traditionale. Plus posturi de radio care isi asuma statutul de radiouri de nisa, ceea ce la noi nu se intampla. Aici toata lumea alege formatul comercial in speranta ca va face foarte multi bani deodata. Trupele rock de-acolo au scenele lor, cluburile lor, unde se tin exclusiv astfel de show-uri. La noi sunt inca ingramadite pe acelasi afis trupe rock si artisti de muzica populara. In plus, se stie foarte bine, cluburile nu sunt specializate ...azi canta o trupa alternative, maine pot fi invitati niste indivizi care canta dance. Pe scurt, nu exista o comunitate rock unita, iar presa muzicala rock este aproape inexistenta si are o audienta aproape de zero. E mai usor sa mergi pe calea batatorita, sa difuzezi si sa inviti artisti populari, care plac multora si care iti aduc sigur audienta. Sunt satul de ipocritii care spun ca separa munca de pasiune...e un non-sens. Adica, se justifica ei, in particular sunt niste fini cunoscatori ai rock-ului underground, asculta „chestii grele”, dar afacerile sunt afaceri....ce, parca ei n-ar vrea sa difuzeze muzica pe care o asculta? Da’ nu se poate ... Bleah.

- Cum ar trebui sa îl vad pe omul George Vila? (vorbeste putin despre pasiuni, modele ... ceva ce ai vrea sa impartsesti cu ascultatorii)

- Nu-mi prea place sa vorbesc despre mine. Ca toata lumea, imi place sa am prietenii prin preajma, cu valorile comune, cu discutiile de la bere devenite asa de familiare. Sper sa formam o gasca misto, noi, cei din echipa RockZone si ascultatorii.