AC/DC – trupa a luat fiinta in anul 1973 in orasul Sydney, Australia.

Perioada de activitate: 1973 – prezent.

Membri:
Angus Young – chitara solo, 1973 – prezent,
Malcolm Young – chitara ritmica si voce, 1973 – prezent,
Phil Rudd – tobe, 1975 – 1983, 1994 – prezent,
Cliff Williams – chitara bass si voce, 1977 – prezent,
Brian Johnson – solist vocal, 1980 – prezent.

Ex-membri:
Dave Evans – solist vocal, 1973-1974
Bon Scott – solist vocal, 1974-1980 (decedat),
Mark Evans – chitara bass, 1975-1977,
Simon Wright – tobe, 1983-1989,
Chris Slade – tobe, 1989-1994.

Gen muzical: Hard Rock

Formaţia a fost înfiinţată în 1973, în Australia, de chitaristul Malcolm Young, după destrămarea fostei sale formaţii "Velvet Underground". Fratele său mai mic, Angus Young - care avea pe atunci doar 15 ani - a devenit chitaristul principal al formaţiei. Sora lor a fost cea care i-a sugerat lui Angus să poarte pe scenă uniforma şcolară - idee ce odată pusă în practică a devenit imaginea distinctivă a formaţiei. Au început să cânte la Sydney, unde au lansat şi primul single "Can I Sit Next to You", cu Dave Evans - solist principal iar în 1974 s-au mutat la Melbourne, unde i-au întâlnit pe viitorii doi membri ai formaţiei: bateristul Phil Rudd ( fost component al "Coloured Balls") şi basistul Mark Evans.

Calificat "inadaptat social" de armata australiană, Bon Scott devine solistul principal al AC/DC

Bon Scott

Dar poate una dintrele cele mai interesante achiziţii a fost Bon Scott - şoferul formaţiei, care s-a transformat peste noapte în solist principal, după ce Dave Evans a refuzat la un concert să urce pe scenă. O schimbare neaşteptată dar deloc bizară. Scott avea experienţă. Fusese solist în mai multe trupe rock australiene. De altfel, viaţa tumultuoasă a lui Bon Scott a contribuit la imaginea dură a AC/DC. Scott fusese dat afară din armata australiană, fiind considerat "inadaptat social" şi avea la activ mai multe condamnări pentru infracţiuni minore. Caracteristicile lui Scott s-au transpus imaginii trupei, o imagine violentă a unor oameni "inadaptaţi social", o imagine perfectă pentru o trupă hard-rock. Formaţia a lansat în Australia două albume: "High Voltage" în 1974 şi "TNT", care a apărut un an mai târziu. O compilaţie de piese de pe cele două albume a fost lansată în Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie în 1976, sub numele "High Voltage" iar grupul a făcut turnee în ambele ţări.

Angus Young

"Let There Be Rock" - primul album AC/DC care intră în topurile americane

Anul 1977 a adus, din nou, schimbări în componenţa formaţiei. Dave Evans a părăsit trupa şi a fost înlocuit de Cliff Williams. În toamna aceluiaşi an, AC/DC cunoştea, într-adevăr, succesul în Statele Unite, lansând primul album care a intrat în topul american: "Let There Be Rock". Din acest moment, începe ascensiunea formaţiei.

În primăvara anului 1978, AC/DC lansează un nou album "Powerage" care le aduce şi mai mulţi fani, în parte şi datorită concertelor de o energie debordantă iar în 1979, trupa se impune ca un fenomen cu "Highway to Hell" care se clasează pe locul 17 în topul american şi pe locul 8 în Marea Britanie. Vânzările la "Highway to Hell" au ajuns la un milion de copii.

Controversata moarte a lui Bon Scott

Anul 1980 este marcat de o tragedie - moartea controversată a solistului Bon Scott - dar este, în acelaşi timp, şi anul în care AC/DC cunoaşte succesul mondial. Pe 19 februarie, la Londra, solistul formaţiei, Bon Scott leşină după o noapte de băutură şi este lăsat în maşina unui amic, Alistair Kinnear. Dimineaţa următoare, Kinnear îl găseşte şi îl duce la spitalul King's College, însă Scott era deja mort. Raportul oficial al medicilor indică faptul că solistul a murit după ce a intrat în comă alcoolică.

Există, însă, inconsistenţe în documentele oficiale privind moartea solistului, fapt ce a alimentat un adevărat val de teorii ale conspiraţiei. Unii susţin că, de fapt, Scott şi-a găsit sfârşitul în urma unei supradoze de heroină, în timp ce alţii afirmă că solistul a murit intoxicat cu gazele de eşapament ale maşinii în care leşinase. Au existat chiar teorii potrivit cărora amicul lui Scott, Alistair Kinnear, nici nu ar fi existat vreodată.

După moartea lui Scott, formaţia a fost pe punctul de a se destrăma, însă membrii trupei au ajuns, până la urmă, la concluzia că dorinţa lui Bon Scott ar fi fost să continue, aşa că trupa începe să-i caute un înlocuitor.

Malcolm Young

"Back in Black" - cel mai bine vândut album din istoria trupei

În martie, Brian Johnson este cel care îi va lua locul lui Bon Scott iar în luna următoare formaţia înregistrează "Back In Black" - albumul care avea să devină cel mai bine vândut din istoria trupei.

Vânzările la albumul "Back in Black" au ajuns, în 2007, la 22 de milioane de exemplare.

În următorii ani, AC/DC devine una dintre cele mai importante formaţii rock din lume. Albumul "For Those About to Rock We Salute You" devine numărul 1 în topurile americane.

Bateristul Phil Rudd părăseşte formaţia în 1982, după o ceartă violentă cu Malcolm Young, episod care le distruge definitiv prietenia, după o lungă perioadă în care relaţiile dintre cei doi s-au deteriorat constant.

Plecarea lui Rudd - care este dat afară din formaţie la numai două ore după incidentul cu Young - este marcată de zvonurile privind dependenţa de alcool şi de droguri a bateristului.

Phil Rudd este înlocuit cu Simon Wright.

Declinul şi revenirea AC/DC

Succesul formaţiei începe să scadă, începând cu următorul an. În noua componenţă, AC/DC lansează, în 1983, albumul "Flick of the Switch" - dar care nu se mai bucură de acelaşi succes, fiind considerat de critici chiar " subdezvoltat şi nememorabil".

Mai mult, formaţia este votată "dezamăgirea anului", în 1984, într-un sondaj al unei reviste americane de specialitate. Chiar şi aşa, Flick of the Switch" reuşeşte, totuşi, să se claseze pe locul 4 în topurile britanice.

"Fly on the Wall", lansat în 1985 a fost de asemenea văzut ca fiind un album neinspirat şi fără direcţie.

Anul 1986 marchează, însă, revenirea AC/DC în topuri cu albumul "Who Made Who", album care devine soundtrack-ul pentru filmul "Maximum Overdrive", după Stephen King.

"Who Made Who" este de fapt "aproape" un album "Greatest Hits", trupa refuzând întotdeauna să lanseze un astfel de album. "Who Made Who" include, însă, piese mai vechi precum "You Shook Me All Night Long" and "Ride On", alături de unele noi - precum melodia care dă titlul albumului, "Who Made Who" şi două piese instrumentale: "D.T." şi "Chase the Ace".

În 1988, în februarie, AC/DC este inclusă în "Hall of Fame"-ul Asociaţiei industriei muzicale australiene.

În 1990, AC/DC scoate pe piaţă "The Razor's Edge", care include hit-urile "Thunderstruck" şi "Are You Ready" şi care îşi adjudecă locurile 5 şi respectiv 16 în topul Billboard rock, în timp ce "Moneytalks" ajunge pe locul 23 în Top 100 Billboard. Albumul în sine se clasează pe locul 10 în topul american.

În 1991, AC/DC înregistrează "Big Gun" pentru a deveni sountrack-ul filmului "Last Action Hero", cu Arnold Schwarzenegger în rolul principal. "Big Gun" este lansat, apoi, ca single şi domină topurile americane, fiind primul single al formaţiei care reuşeşte să fie numărul 1 în topul "US Mainstream Rock".

Deşi la capitolul vânzări formaţia nu se mai bucură de succesul uriaş de la sfârşitul anilor 70-80, AC/DC reuşeşte să-şi menţină statutul de trupă rock de talie mondială în privinţa concertelor, care atrag mii de oameni.

Brian Johnson

Phill Rudd se întoarce

Anul 1994 marchează revenirea lui Phill Rudd

Angus şi Malcolm Young îl invită pe fostul baterist al trupei la repetiţii, în timp ce formaţia se afla în turneu în Europa. În cele din urmă, Rudd este reinclus în trupă în locul lui Chris Slade, care îl înlocuise, la rîndul său, pe Simon Wright - plecat din turneul formaţiei de pe bătrânul continent, pentru a lucra la noul album "Lock Up the Wolves".

În 1995, în formula care a consacrat-o în anii 1980, AC/DC lansează "Ballbreaker", cel de-al 16-lea album al formaţiei şi unul dintre cele mai apreciate din cariera AC/DC. "Ballbreaker" se clasează pe locul 4 în topurile americane şi este vândut în peste un milion de exemplare în primele şase luni de la lansare.

În anul 2000, AC/DC lansează cel de-al 14-lea lor album produs în studio - "Stiff Upper Lip". Deşi criticii au apreciat că albumului îi lipsesc ideile noi, "Stiff Upper Lip" ajunge numărul 1 în cinci ţări, printre care Argentina şi Germania, se clasează pe locul 2 în topurile din Spania, Franţa şi Elveţia, pe locul 3 în Australia şi pe 7 în Statele Unite, Norvegia şi Ungaria.

În 2003, AC/DC a susţinut un concert, alături de "Rolling Stones" şi "Rush", la Toronto, în Canada - în faţa a 500 de mii de oameni. Scopul concertului a fost de ajuta oraşul să treacă mai uşor peste publicitatea negativă de care a avut parte, în urma epidemiei provocate de sindromul acut respirator, în 2003.

Concertul a rămas în istorie ca fiind cel mai bine plătit eveniment muzical care a avut loc pe continentul nord-american.

În 2005, AC/DC ajunge pe locul 5 în topul celor mai bine vândute formaţii din istoria americană - cu 69 de milioane de albume cumpărate, formaţia devansând la vânzări nume precum Madonna, Mariah Carey şi Michael Jackson.

Pe 18 august 2008, Columbia Records a anunţat lansarea pe piaţa australiană a albumului AC/DC "Black Ice", în timp ce lansarea mondială este programată pentru 20 octombrie 2008.

Este primul album al formaţiei după o pauză de 8 ani. "Black Ice" include 15 noi piese ale fraţilor Angus şi Malcolm Young, Brian Johnson, Cliff Williams şi Phil Rudd.

DISCOGRAFIE AC/DC

Sursa: europafm.ro