Korn - biografie

Korn nu va uita niciodată de unde a pornit: un tărâm întunecat în carea salvarea vine sub forma unui uragan alcătuit din teme vibrante de chitară, ritmuri haotice, un sunet de bas aproape scizat şi o voce catharhică. Au apărut din cele mai ascunse locuri ale Backersfiled, California, în 1994. Cu un sound total diferit de ceea ce se auzise până atunci, Korn a ajuns atât de sus, încât muzicienii îşi permit de acum să spună despre ei că sunt una dintre cele mai importante trupe din întreaga istorie rock n’roll.

Nouă matariale discografice de mare întindere a lansat Korn până acum. A fost însă suficient pentru a vinde PESTE 30 DE MILIOANE DE EXEMPLARE în întreaga lume, şi 16 MILIOANE DOAR ÎN STATELE UNITE şi să aibă nenumărate spectacole SOLDOUT! Au câştigat două premii Grammy. Unul pentru cea mai bună versiune scurtă a unui videoclip, cu “Freak on a Leash” de pe albumul “Follow the Leader”, din 1998. Cea de-a doua distincţie Grammy a fost oferită pentru cea mai bună interpretare metal cu piesa “Here to Stay”, de pe “Untouchables”, din 2002. Iar dacă cineva mai avea dubii cu privire la măreţia succesului de care se bucură Korn sau cu privire la ce înseamă Korn…ei bine, trupa are PROPRIUL SĂU FESTIVAL- The Family Values Tour. 10 dintre materialele oficiale au ajuns până pe primul loc în Billboard 200, iar alte 8 s-au clasat în primele cinci. 8 dintre aceste materiale au primit discul de platină sau mai multe discuri de platină din partea RIAA, iar unul singur a primit aur. Korn a mai lansat 6 albume video şi 32 de videoclipuri. În prezent au 38 de single-uri, dintre care 26 au prins topuri internaţionale. Korn a câştigat două dintre cele 7 nominalizări germane, unul pentru „Freak on a Leash”, celălalt pentru „Here to Stay”.

Pe scurt, Korn este o trupă americană de nu metal, originară din Bakersfield, Califonia. Trupa s-a format în 1993, ca o extensie a ceva mai grupului L.A.P.D. Korn a lansat primul ei album demo, “Neidermeyer’s Mind” în 1993, pentru ca, un an mai târziu să debuteze cu albumul autointitulat, Korn. Primele două materiale au fost înregistrare în aceeaşi formulă:Jonathan Davis- voce, James „Munky” Shaffer- chitară, Brian „Head”Welch- chitară, Reginald „Fieldy” Arvizu- bas şi David Silveria- baterie. Trupa a început înregistrările pentru „Life Is Peachy” în aprilie 1996. Pe 15 octombrie, Korn lansa deja materialul. „Follow the Leader”, intrată direct pe primul loc în Billboard 200 din 1998, şi albumul din 1999, „Issues” sunt considerate piese de rezistenţă ale curentului Korn. Pe 11 iunie 2002, Korn a lansat „Untouchables”, şi, ceva mai târziu, pe 21 noiembrie 2003, „Take a Look in the Mirror”. Prima compilaţie Korn, „Greatest Hits Vol.I” a ieşit pe piaţă pe 5 octombrie 2004. A urmat „See You on the Other Side”, lansat pe 6 decembrie 2005 şi albumul fără nume al trupei, doi ani mai târziu, pe 31 iulie 2007. „Korn III: Remember Who You Are” este albumul cu numărul 9. A fost lansat pe 13 iulie 2010 prin intermediul casei de discuri Roadrunner, dar muzicienii nu e opresc aici. Au început deja înregistrările la un nou album. Aceasta este povestea Korn....cel puţin cea pe care o dau cifrele şi distincţiile. Pas cu pas, Korn ar fi cam aşa...

Înainte ca bazele lui Korn să fie puse, James Shaffer, Reginald Arvizu şi David Silveria cântau în trupa heavy metal L.A.P.D. Interesant este că din trupă făcea atunci parte şi Richard Morill. Şi poate şi mai ciudat...David Silveria avea DOAR 15ANI când a început să cânte cu L.A.P.D. Trupa s-a mutat din Bakersfield, California în L.A. SILVERIA A RENUNŢAT LA LICEU, iar Shaffer a rămas în Bakersfield. După revenirea lui Shaffer, trupa şi-a găsit un manager şi a lansat EP-ul „Love and Peace Dude”, prin casa de discuri Triple X. „Who’s Laughting Now” este primul album al LAPD. Materialul a fost lansat pe 3 mai 1991, şi conţinea 11 piese. A fost primul şi ultimul album de studio marca LAPD. Trupa s-a destrămat la puţin timp de la lansarea discului. Shaffer, Arvizu şi Silveria, alături de Brian Welch şi Jonathan Davis au pus bazele unei noi trupe, ce avea să fie cunoscută mai târziu drept KORN. Interesant este că numele trupei a fost ales de un fan. Acesta le-a sugerat rockerilor să-şi numească trupa CORN. Iniţial, muzicienii au respins ideea. Ulterior, din lipsă de inspiraţie, au preluat titulatura. Denumirea finală este meritul lui Shaffer care a venit cu ideea ca „C” să fie înlocuit cu „K”. Tot el a avut ideea „R”-ului inversat, iar solistul Jonathan Davis este cel care a conceput logo-ul trupei. În legătură cu numele trupei, Silveria a mărturisit: „Muzica este cea care face numele. Pentru că, până la urmă, Korn este un nume stupid. Însă a devenit interesant după ce ne-am pus pe picioare”. Korn a închiriat studioul Underground Chicken Sound de la Jeff Creath. Studioul, aflat în Huntington Beach, a fost locaţia unui eveniment inedit. În timp ce artiştii cântau în studio câţiva curioşi s-au strâns la intrare. Korn a cântat apoi ceea ce avea să fie ca un preludiu al mai târziului „Clown”. Rezultatul? Korna strâns realmente o mulţime de oameni la studio. Motivul? Ei bine, Arvizu susţine că oamenii ar fi fost atraşi de faptul că muzica suna „diferit”. Korn şi-a început apariţiile live undeva prin vara lui 1993. Despre primul lor turneu, muzicienii spun că a fost precum un ghimpe bine înfipt, o mare bătaie de cap. În timp ce încă se aflau în Huntington Beach, Paul Pontius de la casa de discuri Epic/ Immortal Records a pus ochii pe ei. Pontius ar descrie stilul Korn ca fiind „noul stil rock”. În acelaşi an, 1993, Korn a lansat primul demo, „Neidermeyer’s Mind”. Materialul, în ediţie limitată, nu a fost bine primit. Nici de fani, nici de critici.

Debutul propriu-zis avea să vină un an mai târziu. Korn a început înregsitrările la primul său album undeva prin luna mai. Au lucrat atunci cu producătorul Ross Robinson. Pe 11 octombrie, Korn a lansat albumul autointitulat, cu ajutorul casei de discuri Immortal/Epic. Materialul a ajuns pe locul 72 în topul Billboard 200, şi pe primul loc în topul Heatseekerts Albums. Albumul a primit critici pozitive stabilind un nou val metal. Materialul nu numai că şlefuia genul nu metal dar punea bazele carierei producătorului Ross Robinson. Şi pentru a ne da seama de impactul avut de Korn, trebuie menţionat faptul că sound-ul americanilor a fost sursă de inspiraţie pentru trupe precum Slipknot, Coal Chamber sau, ceva mai cunoscuţii, Limp Bizkit. La scurt timp după finalizarea înregistrărilor, Korn a plecat în turneu alături de Biohazard. Casa de discuri le-a pus la dispoziţie banii pentru un autocar. N-a fost însă cu noroc. Maşina obţinută era mai mult stricată, aşa că artiştii au fost nevoiţi să facă rost de un alt mijloc de transport. Se întâmpla pe la jumătatea turneului, după ce Korn cântase deja în Atlanta. Primul turneu, n-a fost unul de succes. Sick of All a debutat în ianuarie 1995, şi a fost „dublat” de lansarea unor single-uri precum „Blind” sau „Shoots and Ladders”. Primul a fost lansat mai devreme, în 1994, cel de-a doilea chiar în 1995 primind chiar şi o nominalizare Grammy pentru cea mai bună performanţă metal, în 1997. „Need To” a fost lansat undeva prin 1995, însă data exactă nu se cunoaşte. În fine, „Clown” a fost promovat un an mai târziu. Interesant este că, până în ziua de azi, nici unul dintre aceste patru single-uri nu a prins vreodată un top.

Korn a intrat repede în studio pentru cel de-al doilea album. Aveau însă deja un număr mare de fani, iar aşteptările legate de un nou material nu erau de ignorat. Astfel că, la începutul lui aprilie 1996, Korn a intrat în studioul de la Indigo Ranch, din Malibu. Albumul „Life is Peachy” a fost lansat pe 15 octombrie 1996, şi în ciuda unei promovări dezinteresate pe la posturile radio şi Tv, albumul a intrat direct pe 3 în Billboard 200 şi a ajuns pe primul loc în clasamentul destinat vânzărilor, Recording Industry Association din Noua Zeelandă. Albumul a dat lovitura pe piaţă: a vândut 106 000 de exemplare în doar prima săptămână. John Pareles de la New York Times spunea despre Korn că ar fi o trupă „supărată de toată lumea”. Atât de supărată încât artiştii sunt „supăraţi chiar şi pe ei înşişi”. Albumul a primit DUBLU DISC DE PLATINĂ în STATELE UNITE, DISC DE PLATINĂ în Australia şi DISC DE AUR în Canada! Primul single, „No Place to Hide” a primit o nominalizare la premiile Grammy pentru cel mai bun act metal. „A.D.I.D.A.S”a fost următorul single şi a beneficiat şi de un videoclip. A fost cea mai difuzată piesă a momentului. Trupa a câştigat şi mai multă popularitate după ce a cântat, alături de Tool, în cadrul festivalului Lollapallooza din 1997. Korn a fost însă lovită de necaz undeva pe la jumătatea turneului. Atunci, Shaffer a fost diagnosticat cu meningită virală, iar turneul anulat. Ca să nu i se simtă lipsa, Korn a lansat, în 1997, un disc pentru a pomova atât trupa cât şi turneul Life Is Peachy. Materialul cuprindea trei piese live de la Korn, dar şi melodii ale trupelor Incubus şi The Urge. Cele mai importante momente urmau însă să vină pentru Korn. Înainte de a lansa un nou material discografic, artiştii au luat parte la un show de televiziune, Korn Tv. Difuzat online, săptămânal, show-ul era unul mai degrabă un documentar care prezenta fanilor cum este făcut un album. Emisiunea se bucura de invitaţi speciali precum Limp Bizkit,311 sau vedeta filmelor pentru adulţi, Ron Jeremy. Proiectul era unul interactiv- fanii aveau ocazia de a suna pentru a le pune întrebări muzicienilor. Scopul era unul precis: o relaţie cât mai profundă şi apropiată cu fanii. Însă Korn a mai realizat ceva: a fost prima trupă care a scornit o astfel de aplicaţie a internetului. Se poate spune că trupa a fost, indirect, protagonista unui incident mai puţin plăcut. Cu puţin timp înaintea lansării lui „Follow the Leader” directorul unui liceu a declarat unui ziar din Michigan că muzica celor de la Korn este „indecentă, vulgară, obscenă şi tinde să insulte”. Şi asta, după ce un elev a primit o suspendare de o zi, ATENŢIE! După ce a venit la şcoală purtând logo-ul trupei! Şi asta după ce chiar poliţia locală ajutase la împărţirea unor tricouri oferite în dar de către muzicieni. Korn nu au rămas indiferenţi. Au ameninţat cu un proces de milioane de dolari însă în cele din urmă au renunţat la toate acuzaţiile din caua programului şi aşa prea încărcat.

Mult aşteptatul „Follow the Leader” a fost lansat pe 18 august 1998. Au fost invitaţi speciali pe părţile vocale artişti precum Ice Cube, Tre Hardson de la Pharcyde, Fred Durst de la Limp Bizkit şi chiar actorul Cheech Main pe piese „Eerache My Eye”, piesă scrisă chiar de actor. A urmat un puternic turneu de promovare. Trupa a făcut rost de un charter care să-i poarte pe muzicienii prin Statele Unite. Artiştii au stat de vorbă cu fanii, le-au răspuns la întrebări în cadrul unor conferinţe organizate în fiecare locaţie unde Korn cânta şi au semnat autografe. Turneul Kampaign a fost „găzduit” de Jim Rose. Albumul a fost considerat un real succes de către muzicieni. A intrat direct pe primul loc în Billboard 200, după ce a vândut 268 000 de exemplare. Piesele de rezistenţă au fost „Got the Life” şi „Freak on a Leash”. Ambele au adus Korn în faţa unui public mai larg şi au fost aproape nelipsite din emisiunea MTV Total Request Live. „Freak on a Leash” a câştigat un premiu Grammy pentru cel mai bun videoclip, varianta scurtă şi a fost nominalizat la cea mai bună performanţă hard rock. Clipul a mai primit şi alte 9 nominalizări la MTV Video Music Awards, la categoriile videoclipul anului, cel mai bun clip rock, clip de debut, cea mai buna regie, cele mai bune efecte speciale, cea mai bună regie artistică, cea mai bună cinematografie, cea mai bună editare şi...alegerea publicului. Rockerii au pus mâna doar pe două premii, cel pentru cel mai bun videoclip rock şi cel pentru cea mai bună editare. „Freak on Leash” a rămas ca unul dintre cele mai importante single-uri Korn din Billboard după ce a atins locul 6 în clasamentul Alternative Songs şi locul 10 în cadrul Mainstream Rock Songs. „Follow the leader” este considerat cel mai de succes album Korn, din punct de vedere comercial. Şi are de ce. A primit CINCI DISCURI DE PLATINĂ din partea RIAA şi a vândut aproape 10 MILIOANE de exemplare ÎN INTREAGA LUME! Succesul nu i-a ameţit însă pe muzicieni. „Issues”, al patrulea album a fost lansat pe 16 noiembrie 1999. Materiaul a fost produs de Brendan O'Brien. Inedit este următorul fapt. Coperta albumului a fost creată de Alfredo Carlos. Nimic deosebit până aici. Însă Alfredo a ajuns să creeze coperta albumului după ce a câştigat un concurs destinat exclusiv fanilor şi organizat de MTV. „Issues” a fost lansat în acceaşi săptămână cu alte materiale de studio mult aşteptate. N-a contat, a vândut 573 000 de exemplare şi a debutat pe primul loc al Billboard 200, ţinând la distanţă de prima treaptă albumul Greatest Hits al deja legendarei Celine Dion. Asta ca să ne dăm seama de amploarea succesului! Pentru a sărbători lansarea, Korn a interpretat albumul integral în faţa publicului într-o locaţie plină de istorie: Apollo Theater, din New York. Şi pentru ca momentul să fie de neuitat, concertul a fost transmis în direct, simultan de mai multe posturi radio. Concertul a fost primul susţinut de o trupă rock în pretenţioasa locaţie, după spectacolul oferit de Buddy Holly, undeva prin 1950! Şi pentru ca evenimentul să fie unul inedit, la el au participat Orchestra de tobe a poliţiei din New York, cât şi o trupă de cimpoaie, dirijată de Richard Gibbs. Nu au lipsit nici numeroasele voci care aveau să asigure, prin backing vocals, o mai mare melodicitate pieselor. O bucată rapidă realizată de basistul Reginald Arvizu a făcut deliciul publicului. Bucata muzicală din „Falling Away from Me” era însoţită de un clip şi de un stil interpretativ aproape dansant al basistului. Ea s-a regăsit ulterior pe site-ul trupei, în format mp3, şi asta după ce avocaţii şi reprezentanţii legali ai muzicienilor i-au sfătuit să nu publice materialul. Ulterior, albumul a continuat să fie promovat prin intermediul turneului Sick and Twisted. Mai devreme în acelaşi an, Korn a apărut într-un episod al South Park, numit "Korn's Groovy Pirate Ghost Mystery". În cadrul acestuia, „Falling Away from Me” de pe „Issues” a fost cântat în premieră. Korn a mai lansat două single-uril de pe „Issues”: „Make Me Bad” şi „Somebody Someone”, ambele cu clasări bune în Billboard. Au fost filmate videoclipuri pentru toate cele trei single-uri. Fred Durst, vechiul prieten al trupei a regizat „Falling Away from Me”, iar Martin Weisz a regizat un videoclip concept pentru „Make Me Bad” şi un videoclip live pentru „Somebody Someone”. „Issues” este considerat de specialişti un album care se îndepărtează cumva de nu metal şi se apropie mai mult de rock-ul alternativ. Şi asta pentru că influenţele hip-hop sunt ceva mai discrete. Chiar şi aşa, „Issues” a pus mâna pe TREI DISCURI DE PLANTINĂ.

Korn au lipsit din lumina rampei ceva timp. Însă, pe 10 iunie 2002, Korn a revenit în centrul atenţiei. „Untouchable”, cel de-al cincilea album de studio al californienilor a intrat direct pe locul 2 în Billboard. Şi a vândut undeva în jur de 434 000 de discuri! Trupa n-a fost mulţumită. Ba chiar a dat vină pe pirateria muzicală realizată prin intermediul internetului pentru vânzările ceva mai scăzute. Şi asta mai ales pentru că o versiune neprelucrată a materialului a circulat la liber pe internet cu vreo trei luni înainte de lansarea oficială a materialului. Astfel, pe 2 aprilie 2002, Shock Jocks, un post de radio american a început să difuzeze piese de pe album. După ce au difuzat câteva piese, oamenii de la radio au primit o scrisoare nu foarte prietenoasă de la Sony Music Entertainment. Replica radioului a fost una cel puţin hilară. S-au scuzat spunând că au difuzat Korn pentru a-i scoate din sărite pe rivalii de la un post de radio din New York care le cam stricaseră ploile în trecut, după ce au determinat mai mulţi artişti să refuze invitaţiile în studiourile Shock Jocks. Lansarea albumului a fost precedată, de această dată oficial, de un spectacol la Hammerstein Ballroom din New York. Apariţia a avut loc cu o zi înaintea lansării şi a fost difuzată în mai toate cinematografele din Statele Unite. Albumul venea cu ceva nou. Era mai degrabă un album în care Korn păreau decişi să facă diverse experimente muzicale şi să încerce stiluri pe care anterior nu le interpretaseră. Allmusic, spunea la acea vreme: „Trupa este ceva mai experimentală de această dată, oferind un amestec de sunete de chitară care se topesc şi se întrepătrund, un amestec între sunetele de tobă specifice Metallica şi stilul propriu al lui Silveria, dar şi teme muzicale memorabile care se folosesc de structura sunetelor mai întunecate pentru a putea oferi ceva mai mult decât o simplă colecţie de acorduri”. Primele două videoclipuri, „Here to Stay” şi „Thoughtless” au fost regizate de fraţii Hughes. „Here to Stay” le-a adus celor de la Korn un premiu Grammy pentru cel mai bun act metal. Mai mult, piesa s-a cocoţat până pe locul patru atât în topurile Alternative Songs cât şi în cele Mainstream Rock Songs.

Pirateria muzicală nu le-a dat bătăi de cap rockerilor doar în cazul lui „Untouchable”. Povestea a fost cât pe ce să se repete cu „Take a Look in the Mirror”. Din cauza unor piese care apăruseră deja pe internet, Korn a lansat materialul pe 21 noiembrie 2003, cu 4 zile mai devreme decât fusese iniţial programat. Rezultatele s-au văzut în Billboard 200 unde „Take a Look in the Mirror” a fost departe de albumele precedente. După prima săptămână albumul a urcat 10 locuri ajungând doar pe 9. Vânzările au fost însă mult sub aşteptări. Doar 179 000 de exemplare. Era primul album pe care Korn îl produseseră singuri. Muzicienii s-au justificat simplu: au dorit ca fanii să aibă ocazia să asculte muzica aşa cum ar trebuie ea să sune. Şi mai era ceva. Materialul era un amalgam de stiluri şi teme, fiind clar diferit de Korn-ul cu care erau obisnuiţi admiratorii sau criticii. Jonathan Davis spunea la vremea aceea: „Întreg albumul este despre dragoste, ură, despre ura mea faţă de oameni şi despre cum îmi pierd minţile. În celelalte albume pe care le-am realizat, sau mai bine spus în ultimele trei, eram într-un loc plin de suferinţă. Şi în sfârşit am ajuns în acel punct în care am terminat cu suferinţa şi pur şi simplu nu mai dau doi bani pe asta acum. Totul s-a dovedit a fi doar ură simplă şi mânie. Şi ea a ieşit la suprafaţă pe acest album.” MTV a pretins chiar că Davis şi-ar fi convins fanii că ei „vor fi şocaţi mai ales când vor asculta a doua piesă de pe album, „Break Some Off”, pe care el o cataloga ca fiind „brutală”.” Korn a lansat single-ul „Did My Time” pe 22 iulie 2003. Piesa ar fi trebuit să facă parte de pe coloana sonoră a peliculei „Lara Croft Tomb Raider: The Craddle of Life”. N-a fost aşa, aparent din motive legale. Însă „Did My Time” le-a adus muzicienilor o altă nominalizare Grammy pentru cel mai bun act metal.

Pe 5 octombrie 2005, Korn a lansat “Greatest Hits Vol.1”. Albumul a avut mai mare success decât precedentul. A debutat pe locul 4 în Billboard, dar ca vânzări s-a situat sub acesta. A vândut doar 129 000 de copii. Albumul este o compilaţie piese alese de pe 6 albume de studio înregistrate de trupă din 1994 până în 2003. Primul single a fost cover-ul piesei “Word Up!”, iniţial compusă de cei de la Cameo. Ediţiile speciale ale materialului au inclus DVD-ul întitulat simplu “Korn: Live at CBGB”pe care se aflau 7 piese din concertul susţinut pe 24 noiembrie la CBGB. Nimic nu părea să anunţe totuşi şocul pe care Korn urma să-l încaseze. La începutul lui 2005, Brian Welch a anunţat că se va despărţi de trupă. În faţa unei mulţimi împresionante, pentru că 10 000 de oameni s-au strâns în cadrul unei reuniuni religioase din Bakersfield, California, Welch a spus : « Am fost dependent de metamfetamină (N.R : metamfetamina este un drog psihostimulent care afectează neuronchimic mecanismele responsabile pentru bătăile inimii, temperatura corpului, presiunea sângelui, pofta de mâncare, procesele senzoriale primare. Produce o stare de euforie şi excitaţie, dar şi dependenţă acută, încă de la primul consum !). Am încercat aproape orice, de la reabilitare, chestii de pe net, însă nimic nu m-a ajutat să îmi înfrâng dependenţa. Am tot încercat de capul meu să mă las, dar nu am reuşit. Mi-am dorit chiar să mor. Nimeni nu ştie prin ce am trecut. Îmi doream să renunţ şi nu puteam. Biserica a fost ultima mea opţiune. Am mers la biserică drogat chiar. M-am tot întrebat de ce oamenii merg până la altar după slujbă. Până într-o zi când l-am rugat pe Dumnezeu să-mi arate cum să mă las”. De la plecarea din Korn, Welch a publicat două autobiografii şi a lansat şi un album solo.

După ce şi-au încheiat înţelegerea cu Sony, Korn a realizat un parteneriat cu EMI şi a semnat cu Virgin records. Ca parte a noii înţelegeri, Virgin le.a plătit 25 de milioane de dolari în avans pentru simpla promisiune ca trupa să de dea o parte egfală din profiturile obţinute din vânzarea următoarelor două albume. Dar şi din banii încasaţi din turnee sau vânzarea produselor promoţionale. Virgin a mai primit şi 30% acţiune din licenţierea trupei, din vânzări de bilete şi alte surse de venituri. Primul material înregistrat cu Virgin a fost « See You on the Other Side » şi a fost lansat pe 6 decembrie 2005. Albumul a intrat direct pe locul 3 în Billboard 200 , a vândut undeva în jur de 221 000 de exemplare şi a rămas în prima jumătate a clasamentului pentru 34 de săptămâni consecutive. Primul single de pe album, “Twisted Transistor” a beneficiat şi de un clip regizat de Dave Meyers. Conceptul a fost unul simplu: artişti precum Xzibit, Lil’Jon, Snoop Dogg sau David Banner portretizau trupa Korn. Single-ul s-a cocoţat pe locul 3 n Billboard’s Mainstream Rock Songs, realizând cea mai mare performanţă a Korn de până atunci, dar şi pe locul 9 în clasamentul Alternative Songs. Cel de-al doilea single, „Coming Undone”, a avut şi el parte de un clip. Acesta a fost realizat de Little X, care anterior regizase clipuri hip hop sau R&B. „See You on the Other Side” a primit discul de platină şi, până la mijlocul lui 2007 vânduse deja 1 200 000 de exemplare în întreaga lume. Korn a susţinut o conferinţă de presă la Hollywood Forever Cemetery pe 13 ianuarie 2006 în care a anunţat turneul „See You on the Other Side”. 10 Years şi Mudyayne au fost aleşi să deschidă toate concertele, care au debutat în oraşul lor natal, Bakersfield. De reţinut este că ziua de 24 februarie, când a avut loc acel prim concert al turneului a fost declarată de primarul Bakersfield, „Ziua Korn”.

Reeditarea turneului Family valus Tour a fost anunţată pe 18 aprilie 2006. Alături de Korn, pe afiş urmau să apară, ca trupe principale, nume precum Deftones, Stone Sour, Flyleaf sau trupa metal din Japonia, Dir En Grey. Pentru anul 2007, Korn au plănuit să cânte alături de Evanescence şi Atreyu, pe principala scenă a festivalului. În timp ce promovau albumul „See You on the Other Side” în Europa, Korn au avut parte de o surpriză neplăcută. Solistul Jonathan Davis a fost diagnosticat cu purpura trombicitopenică imună (N.R: cunoscută ca ITP, afecţiunea este un sindrom clinic în care numărul scăzut de trombocite se manifestă printr-o tendinţă la sângerare crescută, purpura- vânătăi apărute la traumatisme minore, sau extravazare a sângelui din capilare în piele şi mocoase). A fost dus la spital şi ţinut sub observaţie un weekend. A fost suficient însă ca Davis să nu poată cânta la Download Festival. Korn au urcat însă pe scenă, înlocuindu-l pe Davis cu artişti invitaţi, precum Corey Taylor de la trupa nu metal Slipknot sau Benji Webbe. Neplăcutul eveniment a atras după sine anularea întregului turneu european care includea şi Hellfest Summer Open Air. Chiar dacă fanii nu au ştiut iniţial care este motivul pentru care Korn a anulat cântările în ultimul moment, Davis a revenit cu o scrisoare deschisă în care, pe lângă scuzele cerute admiratorilor săi, a explicat că afecţiunea sa este una gravă care, netratată, îi poate pune viaţa în pericol. Şi asta nu a fost nimic. Pentru ca anul să se termine cum nu se putea mai prost, la începutul lui decembrie 2006, toboşarul şi fondatorul Korn, David Silveria, a anunţat că va lua o pauză. Au urmat înregistrările pentru MTV Unplugged. Korn a cântat pe 9 decembrie la studiourile din Times Square, dar materialul a fost difuzat ceva mai târziu, pe 23 februarie 2007 prin intermediul Mtv.com şi pe 2 martie prin intermediul staţiilor MTV din America de Nord, de Sud sau Asia. Korn a cântat atunci 14 piese acustice, şi au avut invitaţi speciali pe cei de la The Cure sau pe Amy Lee de la Evanescence. Au fost păstrate însă numai 11 piese pentru album, însă pe MTV au fost difuzate doar 9 dintre acestea. „MTV Unplugged: Korn” a vândut 51 000 de exemplare, intrând pe locul 9 la o săptămână de la lansare. Albumul „Untitled Album” a fost lansat pe 31 iulie 2007, a debutat pe locul 2 în Billboard cu 123 000 de exemplare vândute în doar prima săptămână. Albumul a făcut parte tot din inţelegerea cu Virgin Records şi a beneficiat de aportul organistului Zac Baird care a oferit sunetului o tentă ceva mai atmosferică. Tobele au fost trase de Terry Bozzio şi de Brooks Wakerman, după ce Silveria a anunţat că îşi va continua pauza. Joey Jordison a cântat la tobe în prestaţiile live. Şi asta până când, pe postul vacant a fost adus Ray Luzier. Se confirma astfel coşmarul fanilor: Silveria părăsise trupa DEFINITIV. „Evolution” şi „Hold On” au fost lansate ca single-uri pentru a promova materialul. Fiecare s-a clasat în Billboard, în topul Mainstream Rock Songs pe locul 4, respectiv 9. Cel de-al treilea single, „Kiss” a fost şi el lansat în aprilie 2008. În 2007, Korn a făcut un cover al piesei „Kidnap the Sandy Claws”, piesă cântată iniţial de Paul Reubens, Catherine O'Hara şi Danny Elfman. Piesa a fost lansată pe „Nightmare Revisited”. În octombrie 2008, Ubisoft a relatat că trupa Korn a compus şi a înregistrat o piesă inspirată din jocul „Haze” al Ubisoft. Piesa a fost simplu intitulată chiar „Haze” şi a fost lansată pe 22 aprilie 2008. Korn a mai lansat un DVD, „Korn: Live in Montreux 2004”, pe 12 mai. În cadrul spectacolului a putut fi văzut şi chitaristul Brian Welch, pe atunci membru Korn cu drepturi depline.

Mai mult, o a doua compilaţie greatest hits, intitulată „Playlist: The Very Best of Korn” a fost lansată pe 28 aprilie 2008. În februarie 2009, Korn au anunţat că vor lua parte la festivalul Rock Fest din Cadott, Wisconsin, dar şi la ce-a de-a treia ediţie a lui Rock on the Range, programat în Columbus, Ohio. Korn urma să mai participe şi la Download festival din Marea Britanie, dar şi la festivalurile germane Rock am Ring şi Rock im Park. Într-un videoclip apărut pe Youtube, basistul Fieldy a declarat că proiectul „Chi Song” va fi demarat în curând. Ideea era ca o piesă, „A Song For Chi” să fie lansată cu scopul de a strânge fonduri. Fieldy alături de Jim Root, Clint Lowery, Dave McClain şi fostul chitarist de la Korn, Brian Welch, vor lansa piesa pentru a-l ajuta pe basistul lui Deftones, Chi Cheng care era în comă după ce la sfârşitul lui 2008 suferise un grav accident auto. Numărul muzicienilor care vor participa la campanie urma să fie însă unul mult mai mare! Korn a anunţat, pe 15 martie 2010, turneul Ballroom Blitz. Tot atunci a fost anunţat noul album: „Korn III: Remember Who You Are”. Ceva mai târziu, muzicienii au anunţat că vor semna cu Roadrunner Records. „ Este un moment emoţionant şi pentru noi deoarece reprezintă una dintre companiile care te lasă ca muzician să faci ceea ce vrei. În plus, mai toate trupele au semnat cu ei şi totul pare să meargă aşa cum trebuie”, spunea atunci Jonathan Davis. Fiecare piesă dezvăluie stilul nu foarte uşor cu care Korn şi-a cucerit faima, dar aduce şi rafinament modern care dă o notă aparte acestui ultim material. Cu siguranţă, Korn nu îşi uită originile în acest nou material însă, în acelaşi timp vine cu ceva nou, încearcă să explore laturi întunecate. Până la urmă, ceea ce contează este să ştii încotro vrei să te îndrepţi. Acest album pune în echilibru trecutul cu viitorul prin intermediul prezentului. Lucrat cu producătorul Ross Robinson, care a şlefuit şi primele lor materiale discografice, albumul se bucură, aşa cum am mai spus, şi de susţinerea uneia dintre cele mai importante case de discuri din sfera rockului, Roadrunner Records. Korn vine cu o agresivitate de nestăvilit şi imposibil de anticipat în cele 10 piese ale noului disc. „Oildale (Leave Me Alone)” loveşte cu un sunet curat dar înfiorător de chitară care lasă loc unui ropot de bass şi unui întreg asalt muzical. „Move On” trece de la sunete multiple la o nebunie vocală de neegalat. Nu poate fi lăsat deoparte ”Fear Is a Place to Live” în care sunetele de chitară disonante sunt temperate de refrene. Aceasta este renaşterea Korn.

“Acest album este o materializare a ceea ce suntem noi, ca trupă, din 1993”, mărturiseşte solistul Jonathan Davis. “Am muncit din greu pentru albumele anterioare. Şi am experimentat foarte mult. Pentru “Remember Who You Are” ne-am strâns toţi patru într-o cameră mică cu scopul de a compune un material din vechea “şcoală” Korn. Acest album este un amestec inedit a tot ce am făcut până acum. Iar Korn de acum este cea mai bună versiune a trupei de până acum” . Este ca şi cum Korn ar fi retrăit povestea începuturilor muzicale însă cu înţelepciunea, profunzimea sau precizia pe care ţi-o oferă experienţa acumulată în decursul anilor. Korn a apelat la producătorul Ross Robinson, iar muzicianul a readus trupa în atenţia publicului. “Ross ne-a ajutat să ne amintim pentru ce anume făceam muzică!, spune Davis. “A fost mai multă o luptă psihologică. Ross era lângă mine împingându-mă şi scotându-mă din minţi. Eu cânt despre lucruri care îmi sunt foarte aproape de suflet, iar el a ştiut să profite de asta. Aproape că am cedat nervos la finalul fiecărui cântec, dar până la urmă mi-a ieşit cum trebuia." Nici pentru chitaristul James « Munky » Shaffer, experienţa nu a fost diferită. "Cobalorarea cu Ross a adus acel sentiment puternic şi brut muzicii. Ross este singurul om din lume care a reuşit să ne poarte către acest nivel. Ne aminteşte mereu de ce suntem aici, de ce aceste piese sunt atât de importante pentru fanii noştri şi de ce ceea facem ca şi trupă are atâta importanţă. Ne-a reamintit cum muzica noastră salvează vieţi, şi, cumva, a apărut în peisaj la momentul oportun. Nu aveam o casă de discuri, dar ne doream să realizăm un album bun. Ross a ieşit la rampă în cel mai bun moment şi ne-a resetat”, spune Shaffer. Resetarea a presupus mai mult decât schimbarea de mentalitate. În plan muzical, noi reguli au fost impuse. Urma să nu existe o înregistrare separată a fiecărui instrument în parte şi, mai ales, Ross a interzis cu desăvârşirea editarea ulterioară înregistrărilor. Korn s-au încuiat în ceea ce ei numesc "The Cat Box", o cămăruţă din interiorul studioului lor din Los Angeles. Apropierea asta, pur fizică, a stârnit acesl torent de muzică explozivă. Amuzat, basistul Reggie “Fieldy” Arvizu îşi aminteşte: “ În acea cameră, dacă îmi întorceam basul riscam să lovesc pe cineva. Faptul că am reintrat în acea cameră a fost precum o reuniune de familie. Ne-am simţit ca fraţii din nou. Mai maturi, şi lăsând mândria deoparte, am fost capabili să ne concentrăm şi să facem cel mai bun album de care eram în stare la acel moment.” Davis a căutat profund pentru bucăţi precum “The Past” sau “Never Around”. Despre “The Past”, solistul spune: “Sunt mulţi oameni care regresează în trecut şi se simt vinovaţi. Nu mai poţi face nimic pentru a schimba trecutul pentru că s-a dus. Suntem aici şi acum.” Pe Korn III- Remember Who You Are, Davis este mai ancorat în prezent ca niciodată. Şi mai e ceva, e la cele mai înalte cote ale violenţei şi vibraţiei artistice în piese precum “Move On” sau “Are You Ready to Live?” Cumva, artistul merge mai departe. “ Am lăsat totul să curgă, în timp ce am compus aceste versuri. Este vorba depre modul în care am trăit eu pentru alţii când nu ar fi trebuit să o fac, despre modul în care le-am făcut pe plac celor din jur, despre stres, vină şi toate emoţiile cu care am trăi în fiecare zi şi care ne-au distrus sau ne-au sfâşiat. Am scris despre oamenii ipocriţi din jurul nostru, dar şi despre felul în care am încercat să le rezolv problemele. Am scris ceea ce simt şi a fost foarte natural. Însă am o grămadă de porcării clădite în interiorul meu, iar astea nu dispar.”

Chiar dacă Korn au revenit la forma iniţială, asta nu înseamnă cpă rockerii nu vor explora noi teritorii. Într-o carieră marcată de inovaţie, Korn continuă să depăşească limite, să treacă noi frontiere. Munky experimentează chiar noi tehnici la chitară: “Cu cât eu cânt mai dur, cu atât voi puteţi asculta un sound mai agresiv. Cu cât cânt aşa mai moale, cu atât mai moale va fi sunetul”, mărturiseşte muzicianul. El spune că de-a lungul timpul a încercat mai multe tipuri de chitară, care să se potrivescă unui anumit sound. Noul album însă amestecă foarte bine cunoştinţele tehnice cu emoţia brută pe care Korn obişnuieşte să o transmită. Cumva, lucrurile sunt noi, dar au la bază acel Korn vechi, primitiv. Şi pentru că am amintit de vechiul Korn, trebuie menţionat că toboşarul Ray Luzier n-a fost dintotdeauna membru Korn cu drepturi depline. Angajat ca toboşar pentru turneul din 2007, Luzier şi-a dobândit statutul de membru doi ani mai târziu. În pasaje muzicale cum sunt “Fear Is A Place To Live”, toboşarul propulsează puternic agresivitatea. Fieldy spune: “Ray este muzicianul care ne-a lipsit de-a lungul timpului. Atât de bine s-a integrat. Când l-am întâlnit a fost precum o revelaţie, deoarece felul lui de a cânta este exact stilul Korn. Ştim că deşi diferiţi, pe scenă toată lumea trebuie să cânte în acelaşi stil. Am aşteptat întreaga mea carieră momentul în care Korn să sune aşa cum sună acum”. Poate că trupa a schimbat ceva membri de-a lungul timpului. Brian “Head” Welch a plecat în 2005, iar apoi, un an mai târziu, David Silveria a părăsit şi el Korn, însă Jonathan, Munky, Fieldly şi Ray au păstrat stilul şi trăirea care definesc trupa americană. Pentru Davis, numele albumului înseamnă totul, şi îl reprezintă pe deplin. “Îmi tot pun întrebarea: Cine naiba sunt? Până la urmă este vorba de a-ţi aminti de unde vii. Iar în titlu cam despre asta e vorba. În primele noastre două albume, eram copii, nu aveam mai nimic. Practic făceam muzică, me simţeam bine, dar nu ne îngrijoram. M-am reîntors cumva în momentul în care nu eram îngrijorat. Am vrut să fiu sincer cu mine însumi, cu ceea ce simt, să ma pot exprima liber aşa cum sunt eu de fapt. Oamenii sunt atât de bine deghizaţi în grupurile sociale, în cele de pe internet încât uită cine sunt de fapt şi care este esenţa vieţii. Eu am uitat cine naiba sunt până am făcut acest disc. Pe acest disc nu poţi asculta decât voce, chitară, bas si tobe. Uitându-mă la ce am lansat până acum, cred că “Remember Who You Are” este un album special.”

Albumul surprinde cumva interpretarea legendară a trupei care incendia mulţimile de pretutindeni adunate în faţa scenelor. Fie că era vorba despre OZZfest sau Projekt Revolution sau chiar Woodstock şi Download. Este aceeaşi stare de spirit care a oferit culturii pop hituri ca "Blind," "A.D.I.D.A.S.," "Got the Life," "Falling Away from Me" and "Twisted Transistor." Ceea ce este clar este că Remember Who You Are este un nou capitol în istoria impresionantă a trupei Korn. “ Există un spaţiu atemporar în care pătrundem de fiecare dată când suntm pe scenă, acolo unde nimic altceva nu mai contează”, povesteşte Munky. “Suntem noi, muzica şi mulţimea. Cumva pierdem noţiunea spaţiului şi timpului real, a ceea ce suntem noi în acel moment, este doar momentul atemporar pe care îl împărtăşim cu fanii noştri. Ne pierdem în muzică. Şi vrem ca şi fanii noştri să se piardă în muzică. Atât de mult încât să uite de problemele, sa uite de gândurile care le încarcă mintea şi să ne asculte cu inima, să lase muzica să le ajungă la suflet. Să trăiască ceea ce trăiesc eu când sunt pe scenă”, a adăugat Munky. Procesul de realizare a noului album a adus Korn la începuturile trupei, dar a şi încurajat creşterea şi maturizarea, evlouţia artistilor. Cu toţii sunt captivi în muzică aşa cum nu fuseseră niciodată. Fieldly completează:”Cu acest album, vrem să vă purtăm într-un carusel. Sunt părţi la fel de bizare precum golurile de aer, în care basul poate respira, dar şi bucăţi muzicale heavy. Pe “Remember Who You Are” am ocazia de a cânta aşa cum am vrut încă de pe primul album”. Muzicienii recunosc că muzica vine din suflet şi le este dedicată copiilor care cumpără fiecare disc, sau poartă cu mândrie un tricou Korn şi care nu ratează niciun concert. “Ador să fac ceea ce fac acum. Îmi face o deosebită plăcere să îi ajut pe copii. Şi, mă bucur nespus când aud fanii spunând că i-a ajutat să depăşească un anumit moment dificil din viaţa lor. Cumva, asta mă face să simt că am făcut un lucru bun, pozitiv. Îmi doresc nespus ca fanii, copiii să simtă cu adevărat ceea ce încerc să le transmit. În ce priveşte noile cântece, vreau să îi provoc să se gândească la ceea ce îi înconjoară. Noi suntem norocoşi că putem face în continuare ceea ce facem, că putem fi încă o trupă relevantă şi că putem crea un produs musical care să stârnească sentimentele oamenilor”, a încheiat Davis. Korn au făcut publică lista cu melodiile de pe album, pe 24 aprilie 2010. Pe 5 mai, Roadrunner a lansat single-ul promoţional „Oildale(Leave Me Alone)”. Piesa a fost promovată la radio şi a ajuns pe locul 10 în clasamentul Billboard Mainstream Rock Songs, şi pe locul 29 în topul Alternative Songs. La sfârşitul lunii Korn au lansat şi clipul piesei. Ea a fost apoi cântată, în premieră, pe 1 iulie, împreună cu „Let the Guilt Go” la emisiunea Jimmy Kimmel live. 13 iulie n-a fost cu ghinion pentru californieni. Au oferit publicului din Statele Unite ale Americii noul album. A debutat pe locul 2 în Billboard cu 63 000 de vânzări. A urmat apariţia live la Lopez Tonight, unde Korn a cântat „Let the Guilt Go”. Clipul piesei a avut premiera pe 2 septembrie.

Însă Korn nu au de gând să se oprească aici. Lucrează deja la un nou material discografic. Shaffer se destăinuie fanilor: „Avem vreo 3 cântece la care lucrăm acum. Sună bine. Unul dintre ele seamănă puţin cu stilul Soundgarden, acel sound Seattle. Celelalte două sunt diferite, însă suntem la nivel experimental. În plus, nu vreau să divulg prea multe!” Zvonurile care circulă în industria muzicală spun că noul material ar putea fi produs de Brendan O'Brien, omul care a mai lucrat alături de Korn în campania “Issues”. Se pare că Jonathan Davis ar fi anunţat deja că pe album se va afla şi o piesă cu chitară acustică, „Lullaby for a Sadist”. Oricum, în ciuda succesului extraordinar, Korn, adică Jonathan Davis – voce, James “Munky” Shaffer – chitară, Reginald “Fieldy” Arvizu – bas şi Ray Luzier – baterie- nu au uitat să rămână aproape de sălbăticia, de energia brută care le-a adus consacrarea şi i-a transformat într-o trupă importantă din zona die-hard rock sau metal. Korn este, în acest moment, una dintre cele mai puternice voci ale generaţiei sale.