30 de ani de carieră, 80 de milioane de albume vândute, aproape 2000 de apariţii live, 15 albume de studio fără greşeală şi pline de forţă. Se poate spune despre Iron Maiden nu numai că şi-a câştigat statutul şi păstrat statutul de campioană mondială a heavy-metalului.

Povestea Iron Maiden începe undeva pe la mijlocul anilor 70. Oficial, în ziua de Crăciun a anului 1975, basistul Steve Harris a fondat trupa care avea să devină poate cea mai cunoscută şi strălucitoare reprezentantă a genului heavy-metal. Atunci, colegi i-au fost – Paul Day (voce), Terry Rance (chitară), Dave Sullivan (chitară) și Ron Matthews (baterie). Cei patru au ales numele IRON MAIDEN  după denumirea unui instrument de tortură din Evul Mediu. În ciuda deselor schimbări de componenţă, trupa a cunoscut succesul pe plan local. Casele de discuri s-au arătat interesate de o eventuală colaborare, însă le-au cerut celor cinci să schimbe stilul în punk. Steve Harris nu a acceptat.

Prima înregistrare apare undeva în 1978-1979, în timp ce EP-ul „The Soundhouse Tapes” (conţine piesele „Iron Maiden”, „Invasion” şi „Prowler”) a fost editat în toamna lui 19679, în numai 5000 de exemplare (materialul a fost înregistat în următoarea componenţă: Steve Harris- bas, Dave Murray şi Tony Parsons- chitară, Paul din Anno- vocal şi Doug Sampson- tobe). Sfârşitul de an le aduce contractul cu celebra casă de discuri EMI- semnat în luna decembrie- la patru ani de la înfiinţarea trupei! Înregistrarea primului LP îi aduce în Iron Maiden pe chitaristul Dennis Stratton şi pe toboşarul Clive Burr. Coperta discului este realizată de graficianul Derek Giggs. Astfel, primul album al trupei, numit simplu chiar „Iron Maiden”, lansat în 1980, îl aduce în faţa fanilor pe Eddie the Head, cel care va deveni mascota şi poate chiar simbolul britanicilor, cel care va da o notă aparte tuturor albumelor Iron Maiden. Anul 1981 îl aduce în grup pe Adrain Smith, chitaristul care va forma un duo de excepţie alături de Dave Murray.  Tot atunci, Martin Birch devine al şaselea membru al trupei, nu pentru mult timp însă. Albumul Killers îi propulsează pe Iron Maiden. Trupa realizează un prim turneu european în postura de headliner. Succesul este deplin în Japonia on cadrul unui turneu, SOLDOUT!

Iron Maiden devine poate cea mai bună trupă heavy-metal în 1982 când au  „lovit” lumea, în 1982,  cu cel de-al treilea album al lor, „The Number of the Beast” (primul cu Bruce Dickinson ca vocal), care a intrat direct pe locul întâi în topurile britanice (piesele de rezistenţă fiind "Run To The Hills", "The Number Of The Beast", "The Prisoner" ). Trupa a fost întregită de sosirea, în 1983, a toboşarului Nicko McBrain, cunoscut de fani ca „Boomer”. Iron Maiden a înregistrat şi a promovat în cadrul unor turnee mondiale şapte albume, NUMAI ÎN ANII 80( „Piece of Mind”- 1983, cu piesa de rezistenţă „The Trooper”; „Powerslave”- 1984 de pe care se remarcă „Aces High” şi „2 Minutes to Midnight”; „Live After Death”, un dublu album editat în toamna lui 1985 ca premiu pentru fani; „Somewhere in Time”- 1986, album care nu mai aparţine, din punct de vedere compoziţional, exclusiv lui Steve Harris, basistul fiind ajutat de chitaristul Adrian Smith; „Seventh Son of the Seventh Son”- 1988). Şi-au câştigat astfel renumele de cea mai muncitoare trupă de pe planetă şi, mai mult şi mai important decât atât, au consolidat o identitate de sine unică şi au stabilit o relaţie remarcabilă cu fanii. A urmat însă o perioadă de umbră pentru britanici. Mai întâi plecarea chitaristului Adrian Smith cauzată de neînţelegerile de ordin muzical cu liderul Steve Harris. Apoi zvonurile legate de o eventuală carieră solo a vocalului Bruce Dickinson care, se pare, lucra la un album, dar şi la un roman. N-a fost aşa. Dickinson a continuat alături de Maiden. În trupă a fost adus şi chitaristul Janick Gers, un fan Iron Maiden. Inedit este că Gers şi-a cucerit viitorii colegi după O SINGURĂ REPETIŢIE. A urmat, în 1990, albumul „No Prayer for the Dying”. Despre acesta, chitaristul Dave Murray spunea că „este ca o reîntoarcere la originile istoriei Iron Maiden”. Şi se pare că pentru fani, noul album a fost cumva o reeditare a „The Number of the Beast”. Criticii nu primesc, însă, cu aplauze noul album. Şi nici pe următorul, „Fear of the Dark”, editat în 1992. Inevitabilul avea însă să se producă. În 1993, Bruce Dickinson a părăsit trupa, locul său fiind luat de Blaze Bailey.  Cele două albume înregistrare de Bailey nu au convins însă. Fără a a fi de slabă calitate, „The X Factor” (1995) şi „Virtual XI”(1998) nu au fost prea bine primite. După şase ani petrecuţi departe de Maiden, Bruce Dickinson a revenit în trupa care l-a consacrat. Şi nu singur! Ci împreună cu Adrian Smith.

După ce 20 de ani Iron Maiden a avut doar cinci membri, în 1999, Maiden şi-a stabilit componenţa finală: Bruce Dickinson- vocal, Steve Harris- bas, Nicko McBrain „Boomer”- tobe şi „cei trei amici”- Adrian Smith, Dave Murray şi Janick Gers- chitară. În această formulă, Iron Maiden a lansat, în anul 2000, „A Brave New World”, deschizând un nou capitol în istoria grupului. Cu „Dance of Death”, lansat în 2003, şi, trei ani mai târziu, cu „A Matter of Life and Death”, Iron Maiden şi-a uimit fanii şi a închis gura criticilor. Şi cu fiecare turneu, fie că alegeau să cânte vechile piese, fie că abordau „A Matter of Life and Death” în integralitate, Maiden a cucerit noi admiratori.

Această nouă eră Iron Maiden a atins apogeul în timpul turneului „Somewhere Back in Time”. Început în februarie 2008, turneul a însemnat o traversare a planetei, peste 80 000 de kilometri în 45 de zile, la bordul chater-ului trupei, un Boeing 757, botezat Ed Force One şi pilotat de Bruce Dickinson: din India, în Costa Rica, din Australia în Argentina, din Sao Paolo în Tokio. În cadrul turneeelor din Europa şi America de Bord, Somewhere Back in Time a însemnat 89 de concerte live în faţa a milioane de fani. Cu alte cuvinte, 38 de ţări de pe 5 continente, cuprinzând ţări în care Iron Maiden nu mai cântase niciodată, sau consolidând relaţii cu fanii din ţările devenite deja parte a familiei Iron Maiden.
Aventura nu a rămas fără ecou. Această realizare unică a fost răsplătită de numeroasele premii pe care filmul „Flight 666” le-a primit în anul 2009.Ulterior, Iron Maiden a lansat şi un DVD care a ajuns în topul clasamentelor specifice din mai multe ţări.

Iron Maiden a refuzat, cu mândrie, să ridice piciorul de pe acceleraţie, şi, tot în 2009, a pus mâna pe primul Brit Award al carierei- premiul pentru cea mai bună prestaţie live. Iron Maiden a revenit în 2010 cu un noul album, cel de-a 15-lea album de studio, în cei 30 de ani, câţi au trecut, de la debut-The Final Frontier (promovat şi în România, printr-un gradios concert ce a avut loc pe 15 august 2010). Despre album, Iron Maiden spune că ar fi unul dintre cele mai puternice şi sălbatice lucruri pe care le-a propus vreodată. Un tur de forţă de76 de minute- melodii care plutesc, duritate furtunoasă şi un stil compoziţional uimitor de curajos- trasează o nouă graniţă în istoria trupei.

Împreună cu  figura inconfundabilă a mascotei Eddie oferind personalitate fiecărei coperţi de album sau fiecărui tricou, Iron Maiden şi-a creat o lume proprie; o lume care şi-a întâmpinat fanii din fiecare cultură, credinţă sau sferă socială cu garanţia unei convingeri puternice şi a unui profesionalism fără precedent.

DISCOGRAFIE IRON MAIDEN!